The Living Dead
Dupa exceptionalul “plan de mobilizare a inteligenţei emoţionale” -
Avantajul EQ, scrisă de Adele B. Lynn
Vă recomand o nouă carte în colecţia “Coaching & Leadership”
care a aparut de curînd la editura CODECS:
“The Living Dead” scrisa de David Bolchover
Iată prefaţa : Intre by default si serendipity.
Spre fericire şi din fericire, fiecare din noi e înzestrat cu reflexe, atît necondiţionate cît şi condiţionate.
Condiţionate de mediul în care a trăit, trăieşte, dar şi de opţiunile sale conştiente sau neconştientizate, multe furişate în deprinderile sale, prin ceea ce numim cultură.
Putem trăi by default – implicit sau, în foarte foarte multe cazuri, putem alege.
Fară să intrăm în filosofia liberului arbitru, fără să teoretizăm Libertatea, fără să complicăm prea mult o conversaţie cu noi înşine, fără să ne victimizăm pînă la urmă, putem efectiv şi concret, fiecare din noi, să experimentăm şi să ne experimentăm în reflexul condiţionat al lucidităţii (raţionale şi emoţionale) bine dozate (!), al prezenţei vii în propria viaţă. Putem să ne cultivăm instinctul şi reflexul că putem efectiv alege, de cele mai multe ori, în fereastra cu setări multiple dinaintea fiecărei decizii de acţiune, de comportament.
Observîndu-ne deprinderile, strunindu-le, acordîndu-le, viaţa noastră poate cînta muzica din noi, muzica unică a fiecăruia din noi.
Identificarea riscului de a trăi implicit, by default, în atîtea situaţii şi contexte e esenţială.
Pur şi simplu, pentru că aşa se face, că aşa fac atîţia, că aşa am apucat, aşa am fost învăţat, aşa facem noi, aşa am făcut întotdeauna, te expune riscului de a trăi după valori şi principii de acţiune nefiltrate şi ne asumate. Această identificare e prima etapă în managementul riscurilor de a murii înainte de vreme, dar mai ales al riscului de a trăii degeaba, de a irosi acest colosal dar care e viaţa însăşi.
Intoxicarea cu valorile implicite culese din telenovele, talkshouri sau chiar din vecinătăţi necontrolate e mai ucigatoare ca e-urile din alimentele pentru ţările subdezvoltate, unde protecţia consumatorilor e doar o demagogie ieftină. Toxinele unor valori nedigerabile rămîn în comportamentele noastre, cuibărite în deprinderi nesupravegheate, care fiindcă “au mers” odată, au ţinut într-un context, le repetăm intoxicînd şi pe alţii în jurul nostru, menţinînd un climat (cultură, dacă vreţi) al lui “merge şi aşa”, de ce eu primul, ca la noi la nimeni…
Sunt din păcate atîtea minţi şi suflete moarte în jurul nostru care nu mai vor să dea semne de viaţă, care îşi refuză dreptul de a alege, victimizîndu-se şi amplificînd reactivitatea proprie cu frustrări, explicaţii, comodităţi pasive.
Cartea lui David Bolchover e şocantă nu numai prin titlu şi subtitlu. Un şoc pe care fiecare climat cultural îl poate recepţiona şi compensa în funcţie de maturitatea comunităţii. Sunt în carte în primul rînd : fapte, statistici. Sigur, ne spun unii: cu statisticile se poate demonstra orice ?!? Nu chiar orice şi mai ales nu în felul argumentat din această carte. Oricum şocul unei asemenea prezentări e puternic şi pentru comunităţile occidentale, experimentate în a prelua asemenea dezvăluiri cam la fiecare generaţie care schimbă un mod de a fi “depaşit”, cu unul nou şi plin, la rîndul său de alte defecte. Importînd atîtea din occident n-ar fi rău să importăm şi anticorpii de acolo, ba chiar să-i creştem pe sol propriu, fiindcă substratul nostru nu a fost nici el cast, virgin şi imunizat, cum o prea afirmă atît nostalgicii cît şi “revanşarzii/răzbunători”, care văd şi unii şi alţii că vina vine din dinafară – într-un confuzionant acord comun. Alţii sunt de vină, cu modele lor, străinii sau cozile lor de topor, care ne asupresc, ne violează comorile.
By default încă îşi găseşte un echivalent în limba română şi sper ca şi viaţa by default, cu semnele sale de exclamare definite mai sus, îşi poate găsi un sens în înţelegerea noastră, dacă n-o făcuse deja lectura din Gogol, la vremea sa. Ce ne facem cu serendipity, un cuvînt şi un fel de a fi pe care britanicii, tot “asuprind” popoare de pe tot globul au trebuit să şi-l însuşească de la necivilizaţii din orient.
Povesetea persană a celor trei prinţi din Serendip (vechiul nume al Ceylonului, Sri Lanka), care a adus acest cuvânt în limba engleză literară, merită citită şi judecată din perspectiva experienţei mature a fiecăruia (cercetaţi pentru mai multe detalii un dicţionar enciclopedic de limbă engleză). Serendipity – darul cuiva de a găsi sau realiza ceva din noroc si/sau întâmplare (fericită), presupune o „pregătire”. Cum îţi poate spune orice Rabby: Dumnezeu – cît e El de Mare nu te poate face să cîştigi dacă nu joci ! Starea de spirit prin care găseşti delectare, valoare şi plăcută aventură chiar şi în cele ce altora le par banalităţi plictisitoare sau stereotipe e premiza nu scopul jocului. Poate această carte ar fi trebuit să poarte titlul – în limba română – „Vii morţi”, trezind astfel pe unii din comă.
Oare n-ar merita să încercăm fiecare să gustăm adâncimea cuceritoare a majorităţii clipelor pe care le trăim ? Înţelegîndu-le valoarea sau nonvaloarea pentru fiecare şi fiind asfel „gata” să alegem. Pe cine trişăm irosindu-ne cea mai preţioasă resursă ? Trăind prezentul fiecărei clipe aşa cum am ales-o sau schimbînd contextul, dar jucînd în fiecare clipă, pentru fiecare clipă.
Acţionînd cu mentalul de „victime” asuprite, care nu pot decît să trişeze vigilenţa paznicilor – pe care defapt singuri i-am ales, aşternem clipele preţiose ale vieţii pe un drum pavat cu bune intenţii spre iadul frustrărilor, sau întocmai ca victimele din telenovele, rămânem telespectatori la „ştirea de senzaţie” a deportării noastre din paradisul vieţuirii autentice.
„ Echilibru, stăpînire de sine, linişte sufletească şi Bucurie” sunt atribute inalienabile ale Vieţii, spunea un mare rege al Indiei acum 23 de secole. Provocările Morţii sunt azi mai perfide fiindcă gestionăm alte resurse externe dar în acelaşi timp putem să fim mai pregătiţi, dacă vrem să alegem corect.
Jocul continuă, regulile de bază nu s-au schimbat; doar unele aparenţele ale “progresului” ne pot înşela.
Vă recomand să citiţi această carte, cu sau fără această grilă a mea: între by default şi serendipity.
Veţi găsi cu siguranţă o perspectivă proprie, un alt relief poate, un alt “aha”, fiindcă cele expuse în carte vă obligă cu siguranţă la o meditaţie şi la o schimbare de deprinderi.